Mai iei in brate. Ma strangi cu putere. Ma alint, ma lasi sa ma alint, sa ma rasfat. Imi spui vorbe dulci si placute, ma saruti, ma gadili. Suntem fericiti! Putem muta muntii impreuna, putem atinge cerul, putem sa fim noi! Ne iubim, suntem doar noi si lumea! Ne descurcam noi asa cum suntem. Vorba aceia frumoasa: ''On peut vivre d'amour et d'eau douce''
frumos este sa visezi, sa vezi viitorul roz, sa planifici nunti, sa prevezi un copil si cum va creste el, sa vezi cum il vei educa si ce il vei invata, sa te imaginezi batran, citind povesti la nepoti, sa vezi o viata alaturi de aceasi persoana!
Nimeni...
Nu e nimeni in jur...inainte era...
Cand erai, iti simteam rasuflarea in ceafa, iti lu-am corpul in brate, corpul tau apasa pe al meu, pielea ta era calda, ne inconjura un miros de mandarine...auzeam un te iubesc spus cu blandete si cu o mangaiere pe frunte
Cand nu mai esti, simt doar curentul dintre usi, noapte i-au o patura in brate, amintirea ta apasa pe sufletul meu, pielea mea e rece...in camera e un iz de tigari...nu aud nimic, nu mai simt nimic...
Mai trist e ca tu esti aici! langa mine, in spatele meu...impartim acelasi spatiu, pat, patura, respiram acelasi aer, ne dereanjeaza acelasi iz, ne impiedicam de aceleasi haine, avem acelasi gand...
problema e ca nu stim ce e cu noi, unde suntem, unde o sa ajungem, ne e frica sa ramanem asa...
..dar totusi ne mai iubim?
...a chocolate-ferret thought
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu