Nori de cenusa trec deasupra noastra, peste noi, prin noi...
Vremea ne strica starea de spirit, viziunea lumii, culoarea ochilor. Vrem sa citim, sa dormim, sa nu facem nimic, sa vegetam vazandu-ne viata trecand prin fata ochilor. Eu vreau sa scriu...mai greu cu talentul si inspiratia.
Daca as reusi sa ma concentrez, ar iesi ceva mai elevat, mai coerent...ceva cu sens, nu ca aberatile fara noima, de pana acum...
Un vartej de cuvinte, idei si ganduri, se bat cap in cap, se zbat sa iasa la iveala. Toate vor onoarea de a aparea pe hartie, de a fi citite, de a fi amintite. Usor batalia i-a sfarsit, si ca orice razboi, lasa in urma durere. O migrena puternica se extinde, din frunte pana in ceafa, ca o sepie uriasa. Isi intinde bratele, si unde le aseaza, otraveste cu venin. Hih! Tocmai m-am imaginat cu o caracatita pe cap, una cu ochii tampi, unul mare, unul mic, cu pupile mici, pleoapele cazute pe jumatate si clipind cretin! Si din cand in cand mai misca un tentacul: se aude un ''flishc flishc!'' :))
As incerca un exercitiu de incoerenta, dar mi-e frica ca stabilesc noi limite ale incoerentei! un campionat cu mine insumi!
...
Jetoanele sunt sub perna cui ii pasa,ca doar ma zgarie firmiturile din moment ce camila a plecat de la piramide, stiind ca Pastele este o sabatoare interesanta, s-a stricat cafeaua si cureaua s-a inegrit. Zarul e acolo unde a fost pus, pe pat; cearceaful fiind portocaliu, ca si clama. Clama este camuflata. Incep sa cred ca totusi ''emo-ismul'' e o boala, ca atunci cand ploua cu cenusa si oglinda e murdara. Oare cat sa o mai tin asa? Ca doar papusa e pe parchetul stropit de energizantul de duminica dimineata si dama e pe dos. Nu o sa se ghiceasca in viata ce a facut piticu' la ora 18'61(GMT+1)cand catelul de la 2 ,a lu'vecina a facut ceapa calita. Macar apa era de la rece, si usa inchisa de frica unei minti bolnava care scrie pe bloguri!
Nu mai pot, e deja tortura pt mine!
n-ai cu cine!
