Oglinda sparta si alte amintiri

Acesta postare este un text scris de mine pe 5octombrie 2008, intr-un moment de confuzii si intrebari. Enjoy!



''Ce obosita e! Ce o doare capul, corpul, defapt totul o doare...iar sufletul, aela crapa de durere! Si asta doar din prostie, deci rezulta ca prostia chiar doare, mai ales a ei. E o durere constatnta, in surdina inimii ce bate, in corpul ei slab si slabit, sleit de durere.
Ea sta pe pervaz, in nisa geamului si priveste in gol fumand tigare dupa tigare, cu o miscare reflex. Tot ce face acum e din reflex, si armonia miscarilor mecanice e intrerupta din cand in cand de un suspin, un oftat...pareri de rau amare. Pe obraji ii curg lacrimi sub forma de siroaie, lacrimi care ii obosesc corpul, facand mintea sa-si aduca aminte ca mai trebuie sa si traiasca...ce imagine sinistra si totusi angelica...Intr-o camera goala, pe pervazul unui geam sta o silueta slaba de fata ghemuita, care fumeaza. Silueta e neagra pe fundalul luminii lunii, o lumina bolnavicios de albastra...reflectii de oglinda sparta.
Ce obosita e ! sta si asculta aceasi melodie care o facea sa se simta bine...dar acum nu mai e cazul caci ii face rau...ii aduce aminte... Sufletul o doare in noaptea asta de toamna, muzica ii rasuna in urechi, parul ii este zbarlit de frig, dar ei nu ii pasa! Tot ce face acum e sa gandeasca, sa aduca inapoi momentele frumoase, clipele dupa care plange...Ea suspina, ea adoarme...
Venind de afara, o mireasma o inconjoara, un parfum anume. Se trezeste, inima ii sare din piept de frica, se uita afara. In noapte se vede o silueta care sta si o priveste. Ea se ridica si incepe sa fuga, sa il prinda, sa il vada. Ajunsa in strada, nu e nimeni, doar o oglinda sparta...se uita spre geamnul ei, cineva acolo o asteapta... ea din nou alearga, ajunge-n casa, ajunge-n camera. Parfumul pluteste greu in noaptea asta rece de toamna, se privesc, se iau in brate...

Ce obosita sunt! Ascult muzica! Ii simt parfumul! Imi e frig ! Aud cum se sparge o oglinda...''



Citind acuma textul as face o gramada de modificari, dar ma abtin,,,

,,,like a good that chocolate-ferret that i am ! ^^

Alint, mandarine, tigari si ganduri ?

Mai iei in brate. Ma strangi cu putere. Ma alint, ma lasi sa ma alint, sa ma rasfat. Imi spui vorbe dulci si placute, ma saruti, ma gadili. Suntem fericiti! Putem muta muntii impreuna, putem atinge cerul, putem sa fim noi! Ne iubim, suntem doar noi si lumea! Ne descurcam noi asa cum suntem. Vorba aceia frumoasa: ''On peut vivre d'amour et d'eau douce''
frumos este sa visezi, sa vezi viitorul roz, sa planifici nunti, sa prevezi un copil si cum va creste el, sa vezi cum il vei educa si ce il vei invata, sa te imaginezi batran, citind povesti la nepoti, sa vezi o viata alaturi de aceasi persoana!
Nimeni...
Nu e nimeni in jur...inainte era...

Cand erai, iti simteam rasuflarea in ceafa, iti lu-am corpul in brate, corpul tau apasa pe al meu, pielea ta era calda, ne inconjura un miros de mandarine...auzeam un te iubesc spus cu blandete si cu o mangaiere pe frunte

Cand nu mai esti, simt doar curentul dintre usi, noapte i-au o patura in brate, amintirea ta apasa pe sufletul meu, pielea mea e rece...in camera e un iz de tigari...nu aud nimic, nu mai simt nimic...

Mai trist e ca tu esti aici! langa mine, in spatele meu...impartim acelasi spatiu, pat, patura, respiram acelasi aer, ne dereanjeaza acelasi iz, ne impiedicam de aceleasi haine, avem acelasi gand...
problema e ca nu stim ce e cu noi, unde suntem, unde o sa ajungem, ne e frica sa ramanem asa...
..dar totusi ne mai iubim?



...a chocolate-ferret thought